Elementele unei articulatii sinoviale


elementele unei articulatii sinoviale articulația în cotul mâinii drepte doare

Cele mai multe articulatii se incadreaza in grupul sinovial. Are doua fete una aderenta de suprafata articulara a osului si alta libera ce corespunde cavitatii articulare.

Sinartrozele

Intinderea acestui cartilaj este elementele unei articulatii sinoviale cu intinderea miscarilor articulare. Pe masura ce inaintam in varsta el se subtiaza. Cartilajul articular nu prezinta terminatii n ervoase si nici vase de sange. Are 2 propietatii compresibilitatea rol elementele unei articulatii sinoviale amortizor si elasticitatea.

elementele unei articulatii sinoviale deget amortit mana

Nutritia este asigurata de arterele capsulo-sinoviale,lichidul sinovial. Rol in a asigura o concordanta intre suprafetele articulare.

Sinartrozele Sunt articulatii imobile ale caror suprafete osoase sunt aprope in contact iar intre elementele scheletice exista un tesut conjunctiv fibros sau cartilaginos: 1. Articulatii fibroase — intre suprafetele articulare exista tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen si tesut fibro-elastic suturi, gomfoze, sindesmoze 2. Articulatii cartilaginoase — in acest caz elementele osoase sunt unite de un cartilaj hialin sau de un disc fibrocartilaginos sincondroze, simfize. Sinostoza: oasele sunt unite prin tesut osos. Din cauza acestui aspect, articulatiile de acest tip sunt imobile.

Stratul fibros are forma unui manson ce se insera la periferia cartilajelor articulare. El este o continuare a periostului. Are 2 suprafete una interna si alta externa,si 2 circumferinte.

ARTICULATIILE

Grosimea membranei fibroase difera este mai redusa si mai putin rezistenta in unele articulaticu mobilitate mare,si de grosime apreciabila in articulatiile cu mobilitate limitata. Vascularizarea capsulei este data de arterele musculare.

Clasificarea articulatiilor:

Inervatia este asigurata de filetele nervoase care insotesc vasele sangvine. ROLUL capsulei este de a proteja articulatia de procese patologice periartriculare si impiedica raspandirea revarsatelor articulare in tesuturile din jur.

elementele unei articulatii sinoviale cum începe boala articulară

Ligamentele sunt ligamente capsulare,extracapsulare si intracapsulare. Toate ligamentele sunt rezistente si inextensibile. NU impiedica executare miscarilor.

  • Sistemul articular | Anatomie si fiziologie
  • Umflatura la deget

Datorita solicitarilor prelungite ele semnalizeaza situatia prin durere la nivelul lor. Este o foita subtire neteda si lucioasa care adera la capsula articulara. Secreta un lichid numit sinovie cu rol in biomecanica.

Alte caracteristici ale structurii articulațiilor sinoviale

EA acopera tendoane,ligamente,discuri intraarticulare. Datorita multiplelor vase de sange sinoviala se inflameaza prima dintre toate elementele articulatiei.

elementele unei articulatii sinoviale dureri articulare în diferite locuri

Membrana sinoviala prezinta prelungiri interne si externe. Sunt considerate burse seroase. Ele comunica cu cavitatea articulara.

In general, aceste suprafete pot fi incadrate geometric in doua forme principale: a si curba. In articulatiile e miscarile sunt reduse.

Contin vase de sange. Factorul principal al producerii lichidului este miscarea.

Caracteristicile membranei sinoviale normale

El rezulta printrun proces de transsudare a plasmei sangvine care trece in cavitatea articulara prin peretii capilarelor perisinoviale permeabili in ambele sensuri.

ROLUL lichidului sinovial este triplu nutritie,lubrifiere si de curatire. Principii generale ale tratamentului kinetoterapeutic in traumatismele umarului Sechelele functionale ale umarului nu se pot corela in mod obligatoriu cu intinderea sau gravitatea traumatismelor initiale.

Tipuri de articulații sinoviale în corpul uman 4 minute Articulațiile sinoviale sunt înconjurate de o capsulă sinovială care înglobează cavitatea sinovială și unește oasele articulației.

Ele constituie mai mult un raspuns la manifestarile vasculare si vegetative locale si depind in foarte mare masura de tipul de reactivitate al bolnavului, evident, in conditii de tratament corect instituit.